Wheezing

Dr. Elena Ruja, Dr. Claudia Pop, Dr. Emiliana Costiug

Algoritmi de practică pentru medicul de familie – vol.II

Diagnosticul de wheezing este clinic, un sunet continuu, șuierător perceput de la distanța, cel mai frecvent în timpul expirului. Este expresia clinică a unei obstrucţii în căile aeriene inferioare.

Diagnosticul principalelor etiologii – elemente caracteristice

Bronșiolită: rinoree, febră, tuse sacadată, grade variate de detresă respiratorie, raluri bronșice

Astm bronșic: dermatită atopică, grade variate de detresă respiratorie

Reacție anafilactică: uriticarie, edemul buzelor, stridor, hipotensiune, greață, vărsături, diaree, angioedem

Pneumonie: febră, tahipnee, wheezing focal, raluri crepitante/subcrepitante la nivelul unui lob pulmonar

Crup: tuse lătrătoare, stridor, grade variate de detresă respiratorie

Epiglotită: febră, voce estompată, sialoree, stare septică, detresă respiratorie

Aspirație de corp străin: debut brusc, în plină stare de sănătate, în timpul jocului/mesei

Insuficiența cardiacă: sufluri cardiace, cianoză, hepatomegalie, diaforeză