Dr. Brînză Ileana, farmacist Ștefan Smărăndița
Algoritmi de practică pentru medicul de familie – vol.II
Pentru recuperarea organismului bolnav și grăbirea vindecării este nevoie de un suport nutriţional adecvat, adaptat condiţiilor fiziopatologice.
Șansele de recuperare sunt influențate de prevenirea / corectarea malnutriției.
*Necesarul nutriţional se calculează personalizat, funcție de consumul energetic și condițiile fiziopatologice. - Consumul zilnic de energie variază în funcţie de greutatea pacientului, de nivelul de activitate şi de cerinţele metabolice.
- Necesarul energetic poate crește cu 10% până la 50%.
✓ Pacienţii febrili au un necesar energetic mai mare: fiecare grad Celsius peste temperatura corporală normală creşte necesarul zilnic de energie cu 12%.
✓ Necesarul de proteine este de 0,8-1,5 g proteine (aminoacizi)/kg/zi, (poate fi mai mare în stări hipercatabolice sau mai mic în insuficienţă renală în absenţa dializei).
✓ Dozele de electroliţi, minerale, oligoelemente şi vitamine vor fi administrate funcție de deficitele prezente sau de eventualele supraîncărcări.
✓ Fibrele se administrează, dacă e necesar, pentru asigurarea unui tranzit intestinal adecvat².
✓ Cantitatea totală zilnică de lichide este de 30-35 ml/kg (mai mult, dacă există pierderi excesive în diaree sau vărsături ori prin intermediul unor fistule); se ţine seama şi de apa folosită ca solvent la administrarea altor medicamente intravenoase.
**Stările patologice pot evolua cu un nivel de stres metabolic mai mic (ex: pacient în perioadă de recuperare post-chirurgicală, după intervenții necomplicate) sau mai mare (ex: pacient cu sepsis, cu traumatisme, cu arsuri, neoplazii, boli cardiace, boli neuropsihomotorii).
***Durata administrării suportului nutrițional influențează alegerea dietei pacientului respectiv.
Suplimentarea enterală a alimentației se face la pacienții care au tractul digestiv funcțional, cu alimente speciale cu destinație medicală specială (ASDMS), respectând următoarele obiective conform Ghidurile ROSPEN:
→ asigurarea necesarului nutritiv, atunci când acesta nu se poate atinge prin aport oral
→ prevenirea malnutriţiei
→ evitarea pierderii în greutate
→ corectarea disfuncţiilor/carenţelor nutriţionale
→ rehidratarea pacientului
→ stimularea dezvoltării copiilor cu retard de creştere
→ promovarea calității vieţii.
Monitorizarea pacienților are ca scop:
- prevenirea dezechilibrelor hidroelectrolitice (deshidratare sau hiperhidratare, hipopotasemie, hipomagneziemie, hipofosfatemie sau tulburări ale homeostaziei sodiului),
- prevenirea hiperglicemiei (dacă se administrează exces de formulă enterală sau în cazul pacienţilor critici, al căror metabolism e predispus către hiperglicemie).
Stabilirea suportului nutrițional în situații medicale speciale, mai ales dacă planul nutrițional se continuă la domiciliu, este decizia terapeutică a echipei interdisciplinare care îngrijește pacientul.
Medicul din spital, medicul de familie și farmacistul au roluri complementare
în diversele etape ale îngrijirii pacientului.