Evoluţia neonatologiei a fost una spectaculară în ultimele decenii în întreaga lume şi aceasta a condus la ameliorarea substanţială a supravieţuirii şi calităţii vieţii nou-născuţilor.
Cele mai mari progrese sunt cele înregistrate în managementul prematurilor cu greutate extrem de mică la naştere, sub 1000g. Există însă o categorie de prematuri care, în ultimii zece ani, a necesitat şi necesită în continuare îngrijiri speciale în ciuda aparenţei de normalitate. Este vorba despre prematurul târziu, cu vârstă de gestaţie cuprinsă între 34-36 de săptămâni. Aceştia au fost mult timp asimilaţi şi trataţi ca nişte versiuni mai mici ale nou-născutului la termen. Realitatea ultimilor ani dovedeşte că această abordare nu este una corectă. Înţelegem tot mai mult că ultimele şase săptămâni de sarcină reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea tuturor organelor şi sistemelor dar mai ales a creierului şi plămânilor. Odată cu creşterea considerabilă a incidenţei acestei categorii de prematuri, ştim că este vorba despre copii imaturi din punct de vedere al dezvoltării şi care pun probleme multiple, complexe – respiratorii, hipoglicemie, hiperbilirubinemie, infecţii, dificultăţi de alimentaţie. Mortalitatea acestor prematuri atinge cifre de trei-patru ori mai mari faţă de cea a nou-născuţilor la termen iar prognosticul pe termen îndelungat – cu incidenţă crescută a anomaliilor neurodezvoltării – sugerează nevoia reconsiderării modului de abordare şi urmărire a acestei categorii de nounăscuţi.
O abordare mai atentă şi mai sistematică, chiar multidisciplinară, a îngrijirii prematurului mare pare a fi calea de urmat pentru a ameliora viitorul acestor copii. Aceasta şi în contextul incidenţei tot mai crescute a naşterilor la 34-36 de săptămâni în ultimii ani şi în România.
Din aceste considerente, tema aleasă în acest an pentru cea de-a XVIII-a Conferinţă Naţională de Neonatologie a fost Prematurul târziu.
AREPMF a participat la aceasta conferinta cu lucrarea Provocari in practica pediatrica a medicului de familie, lucrare care a evidentiat importanta trecerii conceptului de echipa interdisciplinara de la stadiul de concept teoretic la stadiul practic (dr. Emiliana Costiug, dr. Egri Eduard, dr. Valeria Herdea).
Comments